Poemul amorului de vară.

Unde-i dorul de astă vară,
Ce-mi dă buzna prin cămară.
Unde-i iarba de sub coasă,
Ce-mi ținea de pat și casă.

Vai Johane toamna vine,
Uscă pește de la baltă ,
Cel ce noaptea orăcăie,
Că teo-i crede cînd mațele măcăie.

Toama vine nu-i de glumă ,
Nu ai tu nevoie de-o slugă.
Mîndră în casă,și focoasă.
Zestre mare de mireasă.

Iarna se lasă pe furiș ,
Cîte un fulg așa pieziș ,
La lumina focului,În pragul colindului,
“Mîndra” îi leagănă un prunc,

Mîndru oacheș și spătos,
Într-un glas al lui Hristos.
Cîntecel de mamă-i cîntă,
Mîndra lui John ce-a sfîntă...