Florile
Simt o bucurie în suflet,
Simt că o să Te găsesc .
M-am uitat după - al Tău zămbet,
Încep să mă regăsesc.

Stau acum și mă gândesc ,
La Creația Ta Sfântă,
La florile, ce uimesc,
Tot sufletul ce cuvântă

Câtă magie e-n ele!
Cât de minunate sunt!
Te înalță pân’ la stele
Mirosul lor plăcut și sfânt.

Sunt ca însăși viața noastră,
Ce-o trăim pe-acest pământ,
Ca o mare-ntinsă albastră,
Doamne,minunate sunt!

Așa cum sunt florile,
De pure și de curate ,
Doamne ,fă să fiu ca ele,
Curățită de păcate.