într-un târziu am ieșit dintre trestii
mersul tău deznoda malul ocolind stâlpii
și dând râului cotul
aș fi vrut să te ling încet să te mușc să te latru peltic
dar asfințitul mi-a însângerat botul

stropii de mine s-au pierdut în apă
mâncat de pești te-am strigat cu atâtea guri mai tăcut
iar vântul peste față isca valuri
și ascundea culcușul unde am zăcut

amestecai pe șolduri frunze stele
viu colorate păsările te înconjurau în rochii
deasupra apei – eu oglindindu-te din străfund –
cum se iubesc doi surdo-muți: grăind cu ochii