În vremea ce ne strânge-n chingi
și nici o umbră n-a rămas neîntinată,
acum…la ceas de cumpănă…
vicleană…timpul se-nfurie și taie din…cuvinte.

Luați-mi tot !
Luați-mi mâinile ce-n brațe
…poartă prunci, sau rugăciuni !
Luați-mi chipul, plin de-amărăciune
să nu se vadă…ridurile-adânci!
Luați-mi tot,
luați-mi sufletul, ce în bucăți
nici câinii nu l-ar vrea…
căci…nu mai are gust.

Luați-mi suflul vieții
că și așa răsuflă greu…!
Luați-mi azi, chiar tot!
Luați-mi și iubirea…căci e seacă,
luați-mi ruga-ngândurată către Cerescul Tată !

Și mai luați și visul…aromat,
ce în sudoare albă, de tină-i îngropat!
Nu îmi lăsați nimic, decât durerea
ce mi-i datornică…cu timp!
Lăsați-mi doar tristețea, din gândul chinuit…
Luați-mi tot și fi-voi: Nimicul…Fericit!