Te-am răspândit, stea umedă, prin rouă,
În ceasul când ferestrele albastre s-au deschis
Spre lumi nelămurite. Iată slava nouă,
În care am să intru ca-ntr-un vis.

Prevăd înalturi mari de timp, curate,
Și adâncimi de întuneric nefirești;
Pe mâini lumini de veghe strecurate
Prin dunga nesfârșitelor ferești.
Cum urcă limpede în inimi liniștea...

Privești?...