agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 5661 .



SF
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [ilinca.n ]

2010-08-20  |     | 



Drumul făcea brusc un ocol, soarele
se stinsese și arsurile UV nu mai speriau pe nimeni acum.
Noaptea puteam alerga până la altă ascunzătoare.
Și animalele ieșeau tot noaptea. Ãsta era pericolul,
dar animalele puteau fi învinse. Soarele nu.

Ochii s-au adaptat mai greu la întuneric,
Riscasem mult să ies așa din ascunzătoare.
Animalele stau la pândă - o secundă și haț. Așa s-a dus
Andrei, așa s-a dus Cristina și așa Igor.
Ceilalți au ars de vii când au cedat foamei și au ieșit.
Am găsit metalele lor în nisip în aceeași noapte.

Cristina a plâns. Era evident că va ceda și ea curând.
Noaptea aceea era rândul meu, dar și eu și Igor, și Andrei
ne-am dezbrăcat și am făcut dragoste toți patru.
Știa și ea că poate fi ultima oară. Dragoste, mișcări lente
care să consume minim de energie, încordări ale mușchilor,
sacrificii lichide pentru prietenii ce sacrifică pentru tine.

Știau că s-a terminat. După metale eram sigur. S-au așezat în cerc
pentru ceremonia soarelui și așa i-am găsit.
Fuseseră niște eretici până atunci,
Dar când simți că se termină probabil simți totul altfel,
corpul nu vrea să moară, mintea acceptă orice.
Și nu se poate termina așa. Orice altceva.

Stăpânul soare ne va salva din ghearele animalelor,
Stăpânul soare ne trimite raze să urcăm la el. Ce căcat!
Stăpânul soare e un criminal ordinar! Un jeg!

Sunt singur. Nu am mai dat de oameni de câteva săptămâni.
Mă întreb dacă nu cumva sunt ultimul supraviețuitor
Și asta mă face să mă simt eu însumi un criminal.
Hrana e tot mai rară, lipsit de energie mă mișc tot mai puțin,
deci mai puține șanse să găsesc ceva pentru foame.
Un cretin cerc vicios. Dă-mi scuipatul tău, dragoste,
aici unde soarele a furat pentru el toată apa.

Poate e vorba de frică. Poate Stăpânul mă iubește.
Sunt regele lumii. Ultimul din specia mea.
Poate Stăpânul iubește. Nu mai e nimeni să mă iubească.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!