oamenii se ridică din paturi
ca o boală care îți iese din corp
și îți intră în suflet

pe câmpul lăsat în paragină
scaieții se prind de pulpa piciorului

e sărbătoarea pustiului
un dans în creier
o sărutare aftoasă

toate astea pentru cei mai triști oamenii
și cei mai buni

mă gândesc că cel mai potrivit cântec al morții
ar fi ciuleandra

împrejurul pustiului sau conjurul pielii
un gard de sârmă ghimpată
cu ciori



(MINUNEA VA VENI MAI TÂRZIU, ed. Feed Back, Iași, 2011)