Prin ușa-nchisă de la suflet
Nu mai răzbate nici un sunet,
Cândva tu ai intrat în vuiet
Umplându-mi viața cu un tunet.

Erai furtună și splendoare
Cu trupul-vânt și ochii-soare,
Zburdai pe cer cu nepăsare,
Iar eu priveam cu încântare.

Erai și tunet și candoare
Ca primul vis pierdut în mare,
Un curcubeu spre altă zare
Din pasiune și culoare.

P.S.
Dar te-am găsit din întâmplare?
Te rog răspunde-mi la-ntrebare,
Sau spune-mi soarta ce rol are,
Sau dragostea de ce apare
Și nu uita că fiecare
Aveam un vis legat de mare...
Dar mergem singuri la culcare.