E balul peștilor! Iată-i cum saltă galanți si voioși în lighean...
Orchestra e mama. Ea cântă la cuțit cu mănușile-i roș'-tițian.
Capul acela-mi zâmbește, iar altul îmi spune bancuri - nu vreau să le spun...
Coada se zbate - aplaudă - franjuri de mațe se-nvârt în valsul nebun.
Hârști! face toba - hârști-hârști și capul se miră - de-acum melodia e lină,
alt corp solzos se alintă de lamă ca o felină.
Capul se uită la trup scuturând purpuriul bobițelor.
Ochii lor albi, ah ochii lor albi sunt ca perle ce dorm pe sânii domnițelor...