Trăind
ca și cum ai re-trăi
ai hotărît să cauți
ce e mai pur
și ascuns
în cuvinte


și asta
pentru că
ai presimțit: de ce
cuvintele nu mai dau
seamă de ceea ce ești

(de ce nu ești altfel
dar cu același "a fi"
între umbrele acestei
întrevăzute vieți?)


ai presimțit: de ce
nu mai dau seaqmă
de ceea ce devii

(de ce nu devii întreg
dacă celălalt trup
cel din suflet
este mult mai mult
mult mai de-mult
presimțitor?)


de aceea
poate acum încerci
să te trezești din durere
din durerea presimțirii

cît timp
în inimă mai ești
copil

cît timp
mai ești fără să fi fost
de la început
(fără să fii pînă la sfîrșit)
oglindit și oglinditor
în același timp?