Nimeni nu seamană cu tine, chip îndrăgit
Rouă pe frunze, dor de primăvară , pași pe alei,
De ce e mică lumea uneori și tu de negăsit,
Caldă lumină, curgând în valuri pe umerii mei.

Iubire, miresme, gol de tăcere, fuioare de vânt,
Într-un colț de minune stăm ascunși, așteptând,
Să treacă uitarea, suspinând într-o barbă de sfânt,
Când pe aripi în zbor, stele cad, lăcrimând.

Imi este dor și teamă de noaptea care vine,
Va rasări aceeași lună și-aceleași umbre vor dansa,
Vreau să visez că cineva,ușor strigându-mă pe mine,
Se va opri-ntre două gânduri, să ne-ntâlnim pe undeva.

Nimeni nu seamănă cu tine, eterna mea iubire,
Te-ascund în gesturile mele, blestemul meu plăcut,
Există undeva in zări, un capat de nemărginire,
Unde mă-ascund de fluturi albi visând de la-nceput.