A fost o vreme când puteam zbura,
pluteam deasupra pădurilor de brazi
până ochiul de șoim înecat în mare
era reanimat de asfințit.
Noaptea zburdam printre stele,
sfinte felinare pe aleea dragostei,
îmi trăgeam sufletul pe Caru Mare
privind la Lună, la-ntoarcerea de pe Orion.
În zori mă culcam o clipă pe perne de ceață
la poalele munților,
apoi îmi luam din nou zborul.
Da, a fost o vreme când puteam zbura...
A fost o vreme când puteam iubi.