e un cuțit între noi
cu două capete tăioase
de oriunde am începe
simt cum se scurge sîngele pe mîini

de ce văd resturile iubirii agățate
ca o copilărie căreia i-am sfîrtecat intestinele

sub bătăile inimii stau
le-aud - pietre aruncate în apă -

somnul are miros de săpun
întinde hainele mele decolorate pe frînghie
s-au lărgit atît de mult
încît îmi închipui că ești lipit de mine
și sîngerarea e imposibilă
ca și cum am fi dintotdeauna doi morți
pentru care doar dragostea