este pentru prima dată când deschid ușa secretă
cu un vârf de cuțit
de parcă înlătur cancerul

mă crispez
singurătatea dă ora exactă spânzurată de tavanul moale
apăsându-mă ca și când
de dincolo de mine
gândurile mă aspiră în burta lor
în toate vidul

nu știu dacă trebuie să mai caut ceva
ceea ce pare a fi om îmi seamănă prea mult

vreau să mă înapoiez
dar bâjbâi prin întunericul ca o barieră care nu se mai ridică
fiindcă nu va mai trece nimic

mă scutur de vise
în patul alb soarele își înfige bisturiul și penseta

(14 sept. 2010)