Am obosit de când tot caut calea,
Nimic n-a fost așa cum am sperat
La porți închise am bătut zadarnic.
Iar timpul,cere vamă ne-ncetat.


Cu tine construiam mii de castele
Și le vindeam mereu la preț redus,
Am aruncat chiar ceasul vechi din casă
Să nu ne spună ora ce s-a scurs.


Și totuși,într-o seară-nfrigurată,
Ai luat cerneala,tocul și-ai plecat.
În lume,erau încă multe inimi
Pe care-un arhitect n-a desenat.