îmbătrânește
e vulnerabilă în balonzaidul ros de molii
melancolică și leneșă
și calmă ca un ceai de salvie
sorbit cu buze coclite
dimineața
pe când mă simt mizerabil
în mine turbarea din oameni
a intrat violent
urlă ca vântul vagabond prin oase
și crengi secătuite de măduvă
vine cu ploi putrede
bătrânețea
își lustruiește amintirile
în mine toate s-au uzat
toxinele existenței sapă adânc
sub un cer înflorit de mucegai
trec dintr-o exasperare în alta
ca durerile reumatice
în mine e toamnă și tufele
de trandafir sunt deja
măcelărite

(23 sept. 2010)