trebuie să-ți spun
dimineața fără isme
în abur de frunze de India
cozonac încolăcit în trandafir
edith piaf
deschide ușa altei respirații

te-am ascultat
am pus ceasul la colțul casei
să treacă alaiul de duminică peste el

pe seară porumbeii de oraș dădeau din cap
cuminți secundele se zbat sub ciocurile
înfundate în grabă

auzi
rugăciunile post-isme
nu mai încep cum știi
și nu sfârșesc în amin

teama lungită în congelator
nu încurcă
bunătățile din frigider

urmează firul potecilor
fără isme