Mi-au pus capacul cașciugului și m-au băgat ușor în groapă,
Lumea mă plânge și strigă de-a mă întoarce înapoi din groapă,
Părinții mă jelesc cu un mare dor ceresc ca să nu-i părăsesc acum,
Destinul mi-a fost scurt și eu am plecat spre ultimul meu drum.

Toți îmi aruncă pământ pe coșciugul meu de lemn, de brad,
Groparii aruncă pământul până când mă acoperă bine retrograd,
Și îmi aștern pe mormânt coroane multe cu flori de trandafir,
Și lumânări aprinse cu focul eternității pure de leucosafir.

20/21 septembrie 2010