pe ulița asta pe care
am trecut rând pe rând fiecare
cu zâmbet sau lacrimi amare
acum crește iarba

ieri piatra în formă de pâine
era gard între oameni și câine
prin astăzi treceai spre un mâine
azi albă ți-e barba

mai cauți ‘napoi câteodată
înspre poarta cu mamă și tată
dar până și groapa-i uitată
și-i totul degeaba

trec toate precum o poveste
nu e timp căci e timpul cum este
treci peste cuvintele aceste
continuă-ți graba