nu ai înțeles nimic din viața mea


ne ținem de mână ne sărutăm privim oamemii
zâmbim înțelegători
mă trage de braț din calea unei mașini furioase
îmi spune cum e cu mersul pe jos în lipsa picioarelor
îmi spune să feresc capul să nu mă strivească frunza desprinsă și anii
fructul acru de toamnă nu există decât în cărți

fiecare noapte mă mușcă de suflet
luna ori un câine mulatru

dacă aș ști să merg pe bicicletă
m-aș mai abandona usor
un copil plânge așteptând să se dăruiască vieții
păcat va trăi viață
din umărul drept îmi curge sânge
amar în gură îmi cresc dinți de om
spun că nu voi mai scrie
creierul nu doarme niciodată
inima mai bate încă
mă iubește Dumnezeu
un suflet curat de femeie curată
întru neliniști ce
aduc liniștea

când vreau să adorm
îmi amintesc de unul care bătea luna cu lopata

mângâiere morbidă primesc
șoapte și sex
perversiuni cât încap în iubire
plouă cum a plouat
aștept într-o gară
trec anotimpuri și timpuri
vagoane

am vrut să mă sinucid
i-am atins sânii și am crezut că mă iubește

timpul meu se măsoară acum în GB/s
în lipsa de mine

doamna singurătate
vreau viață reală
cu femeia iubită

nu ai iubit niciodată
acum iubești