agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-10-03 | |
– cocostârcule strigă un copil abia sosit pe tărâmul acesta
de acolo de unde ni se spune nouă celor care împlinim în curând anii indigo să nu fim complici la tandrețe - poartă alt nume pe acea urmă de picior dar știu că i se mai spune astfel în lipsă de vizitatori prea mulți - și ne întrebăm așezându-ne la pământ ce fapte s-au târât prin noroi și ne chinuim să zâmbim afundându-ne fața în pietrele sparte la mine strigă și-i văd fața străbătută de câteva fluvii necunoscute cineva soseste la ore fixe și le dă nume asta așteaptă și el și se plictisește văzându-mă căzut la pământ la poalele statuii ce-și poartă mijlocul încins cu sete – de ce aici nu apar mai multe urme în spatele fiecărei tălpi? și ne încetinim mersul în cerc reptilele tresar din nou sub pielea noastră și ne întristăm doar o parte a inimii în care vârful săgeții a înviat ceilalți presimt al doilea strigăt al lui așa cum s-a rânduit pentru noii veniți cei ce coboară fără aripi doar cu oasele sunând a apă – cocostârcule și-i un sunet dogit acum la plecare am spart înălțarea pietrei și o parte din ea a strigat la mine la fel ca și el și nu au mai rămas urme de os și ne rupem unii din alții cioturile cu care arătam altădată calea și ne adormim strigătele iar copiii din noi pleacă spre alte tărâmuri
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate