și totul se oprește la cifra
doi

de vara asta ploaia a intrat în mine prin
toate cearceafurile legate de ferestre

degetele încă bat un ritm al vișinelor
din cauza lor nu mai scriu cu cerneală fără să citesc anticipat
printre rânduri

-- dacă mi-aș așeza mâinile pe masă și-aș deschide puțin câte puțin ochii
m-ai sfătui să mă descalț de-atâta căldură
și să nu mai --

dar vorbele prăbușesc aerul peste gulerul cămășii tale
degetele mele miros a cireșe

curge sânge de sub unghii
sandalele privesc de undeva de jos
natura moartă-a bluzei mele te-ntreabă dacă

mai are timp să ia decizii