Pe sub fereastră curge-un râu:
Tot lacrimi de-ale mele;
Copilele cu flori la brâu
Își spală fața'n ele.

Și râd cu râsul lor nebun,
Când turmele-și adapă,
Și nu'nțeleg, dacă le spun
Că-s lacrimi, nu e apă.

Vin și bătrânele din sat
Cu limba lor subțire
Și țin în drum de mine sfat:
- Că n'am nici o'nrudire,

Că numai doine port în cap
Și cânturi de iubire,
Că nu-s destoinică să sap,
Să leg nu știu trei fire...

C'o mână întinsă pe răsboiu
Cu alta 'ntru coclețe,
Ascult, ascult, fără să vroiu
Poveștile 'ndrăsnețe.

Iar când mă doare-atâta sfat
Ș'atâtea vorbe rele,
Închid oblonul dinspre sat
Și-mi cânt doinele mele.