Ești trăit
(nu de tot)
de propriul gînd
deși îți închipui
că tu îl trăiești
...atunci
cînd încerci
să descrii uitarea
cu aceleași cuvinte
care dezvăluind
în același timp
ascund


de fapt
uitarea nu este
decît "felul/altfelul"
prin care Prezența
se disimulează

totuși
tu ai senzația
că într-un fel
uitarea și Prezența
își determină
una alteia
conținutul
...în cel
ce nu are
propriul conținut

în cel
pentru care una
este susținătoare
iar celalaltă
înjositoare

chiar dacă
una celeilalte
își sînt
conținut?