astăzi este una din cele douăsprezece zile
umorală și stigmatizată
coborâtă pe drumul fără poteci
în popasul la care nu se mai întoarce
mâine

durerea a trecut prin tubul subțire al perfuziei
în salonul douăsprezece
patul cu fire
picura ore în vena străvezie
din scenariul unui film trist
batjocorind mâna-ntinsă către viață

din piept parcă-i creștea stol de crizanteme
afară tremurau uitate
își schimbă culorile
în camera de gardă a unei inimi

by.