era momentul să facem un salt în afara luminii
să bem un ceai să tăcem împreună
suntem singurii vii de pe strada aceasta

în curând n-o să știm
să-i mai spunem căderii pe nume
vom fi un strigăt cu încetinitorul
o piele de șarpe
cu frâuri de vânt

ne coacem în frica de viață
ca într-o măciulie de mac.