Cei ce din închisori, spre noi, voi ați plecat
și ne-ați răscumpărat libertatea porcească,
intrați încă o dată și în celula noastră!
e goală azi, se poate crede că am evadat...


v-ați sprijinit cu fruntea de suprapuse bezne
și înaintea voastră rostogoleați doar morți
când calculați cu frică fantastici pași până la porți.
iubire, sânge și rugină se decojau ușor pe glezne.


în amare tăceri de libertăți uscate,
înaripați de vreme și lipiți de pământ,
cu gurile lovite ați devenit Cuvânt
înălțat la cer din oase și inimi arate.


fericirea sufletului vostru
a învins durerile din trup
și-atunci ați simțit bucuria
și lumina lumii întoarsă-n albastru.


cuvântul dintre noi
nu e doar înțelesul,
cu materia lui și versul,
ci este lucrarea din mine, din tine, din voi.


când libertatea este închisoare,
iar timpul steril e avortat din veșnicie
și omul e străin de viața lui de om și de pruncie,
noi deținuții cui mai suntem oare?


Dumnezeu e dus în gulagul modern, al nimănui,
și de acolo cere cărămizi din oameni pentru casa Lui.
în dicționarul nostru,
erou este cel care zadarnic
tot moare etern.