îmi amintesc mereu mâinile tale
povesteai de fiecare dată altceva și te
sorbeam ca pe o cană

uneori mă agățam în disperare
de o unghie crescută poate în exces
nu spuneam prea multe
mă temeam că aerul și-ar fi schimbat culoarea și-ar fi devenit un
vintage fără flori înotând albastru și sec
printre avioane și soldați făcuți aproape în întregime
din sângele palmelor tale

zâmbetul meu se ascundea în eșarfă
priveam degetele din tavan
în spatele pereților uzi de amintiri ploaia tăcea