mă aflu printre strângătorii de vieți peticite
viața funcționează aiurea aici în haltele păstrate între un lucru și altul între
o culoare și-un alb-negru facil și vechi până la nostalgie
caii zburdă prin aer cu nesațul înălțimilor cotropite
mâinile se ating de pielea încrustată cu amintiri e un coșmar întreg al durerii fericite
l-ai plâns o zi întreagă fiindcă ți-a declarat dragostea lui suculentă
de ce eu pentru ce să suport atâta-mplinire
pe-aici te-am văzut întâia oară cum văruiai distanțele într-un alb egal sieși
cumplit de întins până se anihila de propriu-i nesfârșit
nuanțele de apropiere prindeau contur răsăreau astfel clipe șoapte
toată recuzita unei strângeri în brațe
într-un papuc un popas și-aștepta rândul o relativizare a mișcării neîncepută încă
și moartea de-un verde intens ah moartea această metresă a noastră
niciodată iubită
te-aș fi putut afla tânără și-nnoptată dacă aș fi avut răbdarea să sfârșesc
degrabă colecția asta de întreținere
însă
așteptarea ta se zbârcește de ani totdeauna îmbătrânești mai devreme decât am dori
hârcă pliată-n suspansuri
am putea trece iute să n-o vedem să nu ne vadă să visăm că așa ceva nu există
un vis unde visul este propria sa colecție a negării
mă aflu printre poverile cu miros de înfrângeri și bucurii răzlețite
aici caii ar putea să zboare până ce
n-ar mai putea fi nimic de colecționat înăuntru