Sa nu intrebi de ce eu port cravata,
Pe scena lumii-nseamna ca esti domn,
Daca-ti imprastii nervii-ntr-o serata,
Si te blesteama zorii, de nesomn.

Costumele le-mbrac mereu neasortate,
Cu eleganta falsilor butoni,
Scrobitul guler la camasi spalate,
E smuls din eleganta vechilor bufoni.

Si toate azi miros a dulce nesimtire,
De parca mi-am vandut camasile la balci,
Refuzul meu, ti-a provocat uimire,
Si n-ai mai vrut pe brate sa ma culci.

Iti spun de ce nu pot sa port cravata,
Cand voi pluti cu tine-n pasi de vals,
Si cand manseta, nu-mi va fi patata
De ura celor ce privesc si canta fals.

Nici-un razboi dintr-o iubire ne-mplinita,
Nu-l voi mai pierde daca port cravata,
Dar tu sa stii femeie, azi de zei ursita,
Ca n-ai ramas mereu, in vis nevinovata.