Nemuritoare-ți este faima
Și versul tău mult prea „măiastru”
Iar tâlcul lui ascunde taina
Din „lacul codrilor albastru”

„Băiet fiind” cutreierai
Cărări de dragoste și dor
Și-n codrii falnici te pierdeai
Ca susurul izvoarelor

Și-acele clipe de trăire
Le-ai pus pe toate-n al tău vers
Cu-atâta cuget și simțire
Fără egal în Univers

Din gândul tău „sub clar de lună”
Coboră-n „jos luceafăr blând”
Și „nuferi galbeni încunună”
O barcă pe un lac plutind

De-aceea geniul tău rămâne
Imens tezaur făr' de preț
Iar versul tău o să răsune
Mirific , simțitor , măreț

Numele tău îl știe lumea
Ești Eminescu-al tuturor
Talentul și înțelepciunea
Sunt pentru noi un sfânt simbol

Și te vom prețui cu toții
Slăvit fie numele tău !
Poet al vieții și al morții
Geniu trimis de Dumnezeu .