agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-11-13 | | Înscris în bibliotecă de Yigru Zeltil
(Omul
decupat ascultă, i se pare că a bătut cineva, deschide încă o dată ușa, însă afară nu este nimeni.) Umbra petalelor o aud plescăind peste bălți. Și iarăși zic: cioburi incurabile pe tărâmul nopții am fost, nici întregi, nici atoatenevăzători. Cu genunchii aduși către gură ca într-un ou visam fastuoase poduri. Să aruncăm scoici peste pădurea de pini, îndărătul nostru să păstrăm partea noastră de recunoștință amănuntelor. Cântecul negru se îndoaie ca o pasăre-n vânt, o fărâmă în deschiderea cerului. Niciodată cu totul neliniștea nu se repetă, poate repaosul crăpăturilor, poate se repetă deșertăciunea. Apoi măreția nici nu a existat, doar agitații gentile. Te interesează aspectele, o, atât de încăpătorul destin al aspectelor, ștergerea broboanelor de sudoare de pe icoane, strângerea insulelor de pe ocean. Știu. Și totul e ca și cum ninsorile care au nins, ditamai ninsori, ar fi pus golurile în pericol; oarecum ciudat, oarecum de neconceput. Stăpân la mine în piept, hăt la mine în piept, cu insomnii în noroi, deunăzi credeam că doar ochii au plâns.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate