Repaos din pașii greșiți pe drumul cel drept.
Luna alunecată și tu o săruți,
iar protestul meu mut
e mâna ce-nfiorată te respinge
pentru a te căuta apoi cu sufletul în degete răsfirat...

Prăbușire cu zbor de fluture orb.
Lumina unei porți de biserică ce-o găsești deschisă,
un soare alb, sau doar visul din vară amestecat în culorile toamnei.

Tăcere. În prezența unui suflet, un trup răvășit
Și mâinile mele - repaosul buzelor tale.