de îndată ce un mare artist din ceata singurătății
încerca să mă urmeze pe drumul plin de colb al mai marilor minții
pentru că locuia la bloc
apartamentul de deasupra sa era inundat
și un alt amic era chemat de prietenul
căruia-i paralizase o mână și cineva trebuia să accepte
de bunăvoie și nesilit de nimeni
a i se dicta caligrafic poemul care aduce moartea
de la un timp omul cu poeme era foarte trist
nu mai găsea pe nimeni căruia să-i spună cine este
de unde vine și unde–și va serba prima zi atât de singur pe lume
celui mai bun prieten al său i se tăiaseră o mână un picior
și din gura împietrită se făcuseră inele din piatră
care să-i țină cu sufletul la gură
pe cei care vor muri de-acum înainte
când va veni poemul-foarfecă
și va face să deraieze toate trenurile de pe linii
pentru ca fiecare să nu-și mai termine lucrul
pentru care i-a fost dat să se nască
prietenul meu cel mai bun își pierduse de curând nevasta
laureată a premiului nobel pentru plictiseală
după îndelungi cercetări de dimineață și până seara
și-a regăsit aleasa în dallas
ea nu l-a mai recunoscut dar l-a urmat supusă ca o gheișă
alt prieten al meu a fost mutat de viu în cimitirul bellu
în cavoul cu reacție al familiei coandă
de un real interes pentru cei care vor muri de aici înainte
țara mea devenise țara ciungilor țara orbilor și a surzilor
între noi fie vorba glasul celui care a vestit apocalisa nu s-a mai auzit
tot ceea ce a mai rămas pe fața pământului după fiecare a fost infirmitatea
ca o nouă stare a materiei și a contemplației
unica lume posibilă în care destinul
nu poate fi asumat ca poem ci doar invocat