o rog să urce în apartamentul meu
dar ea bolborosește ca o țeavă cu aere
se oprește în fața blocului
plictisită
de căminul ei umed

ca un infractor soarele
încearcă lacătul urcă pervazul întunecat
și dispare în gâtul unui șarpe
de apă

ea hohotește isteric

aruncă-te îmi zice de acolo de jos
unde face pe moarta

sar
gândul este cât o cadă plină
de năduf

(22 nov. 2010)