Mă simt o funcție variabilă a extremelor
amorului meu pierdut.
Multiplicatorul mi-a făcut culegături
cu punctele amorului de femeie.
Inima după pierderea iubitei mele
s-a simțit ca o marginală în care dorul
se ating ușor în vârful durerii.
Inima-mi bate descrescător în serie
cu pașii marginiți de sărutul femeii,
numită – iubita mea -, absolutul destinului
și-a divinului de polinomul de iubire.

Iubita mea, amorul meu pierdut în spațiul
de ființa mea comutativă și uneori de inteligența mea
lineară combinată independent.
Femeia este un sistem unitar al inimii noastre
și puțin canonică când e puțin nervoasă.
Aș vrea atingerea ei într-un mod unic
într-un număr finit la baza corpului meu.

( 2010, 23 noiembrie )