în cele din urmă am înțeles că n-am trăit cum mi-am dorit. poate că nici nu aș mai trăi
dacă abia moartea nu mi-ar fi neclar ce înseamnă. sau dacă îmbrățișările celor dragi nu
mi-ar părea irepetabile. dacă nu mi-ar fi atât de teamă că am să-i uit și am să mă uit. și
nu pot spune dacă prețul pentru aceasta este mic sau mare. dar este inuman. păr căzut.
dinți stricați. organe abandonate. propria reprezentație a decadenței. în timp ce numărul
spectatorilor care te fluieră sporește necontenit. la început discret. ascunzându-și gestul.
apoi din ce în ce mai vehement. mai fățiș. ca și cum nu ai mai avea nimic de spus. sau în
cel mai fericit caz nu mai interesează pe nimeni. dimpotrivă. tu crezi că toate acestea se
întâmplă pentru că vocea nu îți mai este la fel de puternică. începi și strigi. și gesticulezi.
fără să realizezi că tot ce reușești este să devii strident și ridicol. moment în care chiar și
cei mai îngăduitori dintre ei părăsesc sala. iar tu continui să joci fals un rol. pentru pereți.
sau poate pentru costumierul care nu poate pleca să își petreacă restul serii în oraș pentru
că nu i-ai predat hainele. sau pentru mașinistul care chiar în clipa aceasta te înjură. fiindcă
spera să ajungă mai devreme. are nevoie de confirmare. dacă nevastă-sa îl înșeală sau nu.
sau poate pentru perechea de liceeni care nu au unde în altă parte să-și consume intimitatea.
probabil ei sunt singurii tăi fani. probabil că sună la casa de bilete înainte de a veni. anume
se interesează dacă spectacolul este cu tine. numai tu le înțelegi dragostea. pentru ei oricum
nu contează cum joci cât timp joci prost. sau pentru plasatoarea care în numele picioarelor
pline de varice îți mulțumește că nu mai plasează pe nimeni. chiar s-a așezat undeva în stal
și te privește oarecum admirativ. ești singurul bărbat care nu simte nevoia să o lovească. de
aceea nu pleacă acasă. alesul vieții ei mai mult ca sigur este criță. semnând ca în fiecare
seară scenarii adulterine. cu toate acestea nimeni nu a spus vreodată despre tine că nu ai fi
talentat. e vizibil că nu faci nici un efort. naturalețea ta este incontestabilă. joci așa cum
trăiești. desfăcut la piept. chiar dacă ai mereu senzația că totul se întâmplă într-un veșnic
octombrie. cu mâinile adânc înfundate în buzunarele mereu goale. puțin adus de spate.
ca și cum întotdeauna ai căuta neîncrezător nu se știe ce. și cu o mină tristă. care pare
să spună că ești conștient că numai actorii talentați nu mor niciodată. ceilalți nu au noroc.
nu e vina lor că muzele sunt curve.