M-ai făcut să cred că pot ține stelele în palmă,
Că vremea este caldă și calmă,
Dar, într-o zi, m-am trezit
Stând în ploaie trist și părăsit.

Iarba udă îmi brăzdează fața,
Așa cum lama îmi taie venele,
Decis să termin odată cu viața
Uitând pe vecie de toate relele.

Sufletul meu se împarte în două:
O parte îți mulțumește pentru că m-ai făcut să visez,
Cealaltă ,te urăște că din vina ta am ajuns să mă droghez,
În timp ce sângele mi se scurge pe frunzele pline de rouă.

Nu a mai rămas nimic!
Decât o cruce, într-un vechi cimitir,
Ce se pierde în întuneric,
Asemeni mormintelor ce stau azi în șir.