Creștetul salciei
ca o...spinare de cămilă verde
varonesse, zidul exfoliat din spate
însorit, asfaltul căzut la
picioarele pământului în formă
de stradă abătută, mașinile
parcate catadicsind să tacă
un timp (numai bun pentru meditație),
una peste alta, flagrant colorate
fustele țigăncii trecătoare
șatenă, fetița mândră coroniței
ei din mici talazuri și perle
un salut deloc salutar
celui adresat, încovoiat de durere
numărarea bancnotelor primite rest
devenind...cum un banc prost
la care n-ai de ce râde
și totuși râzi singur
în propria-ți terapie aridă
nimicitoare lent, lent.