mă lovesc de somnambulul întuneric
mergând în mâini printre perdele
spre colțul ferestrei în ramă
de aștri care dormitează pe coate
parcă pironesc cerul să nu cadă
peste
dimineața pare în doliu
dinlăuntru fiecare aprinde o lumânare
în căușul sticlos al unui bec spânzurat
viața


(25 nov. 2010)