În asociația noastră,
Și cred că nu numai a noastră,
Cheltuielile de’ntreținere
Și reparații capitale,
Se fac fără reținere.
Deci, sunt mai mari. Sunt anormale.
Așa fiind, o întrebare
Se naște pentru fiecare:
De ce așa o întâmplare?
Răspund tot eu la întrebare:
Vinovați pentru-această stare
Sunt Comitetul Executiv,
Care se poartă abuziv,
Și apoi, chiar cei ce plătesc
Dar care nici nu se gândesc
Că, deseori, lista de plată
Nu e deloc justificată.
Și nimeni nu zice nimic,
Deși nu-i chiar un mizilic.
La Adunarea Generală
Când vin, parcă-s copii la școală:
Toți sunt tăcuți, îngândurați
De zici că sunt hipnotizați.
Nu zic nimic, nu comentează,
Dar dacă altul protestează
Se mai trezesc și îl bruiază,
Așă că, la orice ședință
Votează cu umilință
Tot ceea ce se propune,
De parc-ar fi la rugăciune.
Sunt trei motive pentru care
Plătim mereu prețul mai mare.
Vreți primul motiv să-l aflați?
Avem prea multi salariati.
Aveam doar doi cu ani în urmă,
Iar azi avem șapte. O turmă.
Mai înregistrăm pierderi, grase,
De la constracte oneroase.
Dar, ce ne-apasă mai mult viața,
E că nu se cunoaște piața.
Se cumpără la întâmplare
Unde e prețul cel mai mare.
Și-ar mai fi o economie:
Dacă în proprie regie
S-ar face ce se poate face
Cu propriile mijloace.
Mai puneți la aceste toate
Comisioane nemeritate
Și cred că îmi veți da dreptate:
Nu se face economie,
Că nu se vrea, nici nu se știe.
Concluzia? Lista de plată
Rămâne nemodificată.
Dar, oameni buni, de ce-acceptați?
Oare sunteți așa bogați
Și vreți de bani ca să scăpați
Dar nu știți cum sa procedați?
De-i așa, nu vă’ngrijorați:
Vă sfătuiesc ca de-azi’nainte
Cu’ncredere să v’adresați
Numai Domnului Președinte.
Apoi, puteți dormi în pace,
Știe el banii cum să-i toace.

Banii-s ușor de cheltuit.
Ei sunt mai greu de chibzuit.