*

Un învățăcel l-a întrebat pe Suzuki Roshi de ce
japonezii fac ceștile de ceai atât de subțiri și delicate,
încât se sparg foarte ușor.
- Nu-i vorba că sunt delicate, a răspuns el, ci tu nu știi
să le mânuiești. Tu trebuie să te adaptezi la mediu, nu invers.


*

Călugării de la un templu de pregătire japonez au pus
sub semnul întrebării validitatea hirotonisirii unui discipol
al lui Suzuki Roshi. Au zis că nu e reală, pentru că nu a avut
loc ceremonia corectă, nu a făcut ucenicia de călugăr-cerșetor
și nu s-a ras în cap, nici nu a primit sutană până ce nu a ajuns
în Japonia.
- Așadar, sunt sau nu călugăr ? l-a întrebat el pe Suzuki.
- Lucrurile merg pe calea pe care merge mintea, i-a spus
Suzuki. Dacă crezi că ești călugăr, ești călugăr. Dacă nu
crezi asta, nu ești călugăr.

*

Într-o zi, la prelegere, Suzuki Roshi a spus :
- Când sunteți absorbiți cu totul în respirație, nu există
sine. Ce este respirația voastră ? Acea respirație nu este voi,
nu este aer. Ce este ? Nu este deloc sinele. Când nu există
sine, aveți libertate deplină. Din pricina ideii voastre stupide
despre sine, aveți o droaie de probleme.

*

Pe când îl ajutam pe Suzuki Roshi să se pregătească pentru
o cununie, am zis :
- Roshi, nu pricep. Recitați același lucru la fiecare cununie.
Îi spuneți bărbatului : “Þi-ai luat soția perfectă”, și apoi
îi spuneți soției : “Þi-ai luat soțul perfect.” Spuneți asta
indiferent despre cine este vorba.
Mi-a aruncat un zâmbet malițios și a zis :
- A, nu pricepi ?

*

După o prelegere de seară, un bărbat din public a întrebat :
- Spuneți că zen este peste tot. Atunci de ce trebuie să
venim la Zen Center ?
- Zen este peste tot, a zis Suzuki Roshi. Dar pentru tine
zen este aici și acum.

*

Într-o zi, un învățăcel a întrebat :
- Roshi, am multe pofte trupești. Mă gândesc să devin cast.
E bine să încerc să mă stăpânesc în acest fel ?
- Sexul e ca spălatul pe dinți, a zis Suzuki. E un lucru bun,
dar nu așa de bun încât să-l faci cât e ziua de lungă.

*

Un învățăcel amintește de o prelegere în care Suzuki
Roshi a spus : “Dacă nu e paradoxal, nu e adevărat.”

*

Din când în când, Suzuki Roshi repeta această idee : “În
Sutra Lotusului, Buddha spune să luminezi un colț – nu
întreaga lume. Doar să vezi limpede unde ești.”

*

La dokusan un învățăcel a repetat ceva ce spusese Suzuki
Roshi la o prelegere.
Suzuki a scuturat din cap.
- Nu ? a întrebat învățăcelul. Dar ați zis …
- Când am zis eu era adevărat, a răspuns Suzuki. Când ai
spus-o tu era fals.

*

Suzuki Roshi își spăla picioarele pe prag, după ce lucrase
în grădină. Slujitoarea lui, care stătea în cameră, chiar lângă
ușă, i-a dat un prosop. Apoi s-a aplecat și i-a ciupit unul
dintre degetele de la picior.
- Aceasta este una dintre puterile lui Buddha, a zis el.
- Care ?
- Să vadă de ce anume are trebuință cineva și să-i dea
acel lucru.

*

- Când mi-ați recomandat un an în acest loc, mi-ați spus
că voi afla o mare bucurie, i-a zis lui Suzuki Roshi un
învățăcel, pe când ședeau și sorbeau din ceai în cabana
lui Suzuki de la Tassajara. Ca să aflu acea mare bucurie
trebuie mai întâi să-mi pierd dorința de a trăi, nu-i așa, Roshi ?
- Da, a spus el, dar fără să capeți dorința de a muri.

*

- Suzuki Roshi, ascult de ani întregi prelegerile dumneavoastră,
a spus un învățăcel în timpul perioadei de întrebări și răspunsuri
de după prelegere, dar nu pricep defel.
Ați putea, rogu-vă, să rezumați într-un cuvânt ? Puteți reduce
budismul la o propoziție ?
Toată lumea a râs. Suzuki a râs.
- Totul se schimbă, a zis.
Apoi a cerut întrebarea următoare.

*

Un învățăcel i-a povestit lui Suzuki o anumită trăire,
când simțise că se topește într-o uimitoare măreție.
- Da, poți să numești asta iluminare, a zis Suzuki,
dar e mai bine să uiți de ea. Ia zi, cum merge munca ?

*

Într-o dimineață, în zendo, pe când ședeam cu toții în
zazen, tăcuți, Suzuki Roshi a zis :
- Nu mișcați. Muriți doar, iar și iar. Nu anticipați. Nimic
nu vă poate salva acum, pentru că e ultima voastră clipă.
Nici măcar iluminarea nu vă va ajuta acum, pentru că nu
mai aveți clipe. Fără viitor, fiți credincioși vouă înșivă – și
nu mișcați.

*

Într-o zi, în timpul unei pauze de ceai, un învățăcel care
ședea lângă Suzuki Roshi l-a întrebat :
- Așadar, ce credeți despre noi ăștia, zărghiții de învăță-
cei zen ?
Roshi a zis :
- Cred că sunteți cu toții iluminați – asta până ce deschideți
gura.

*

Suzuki Roshi a spus în timpul unei discuții că unii dintre noi
vrem să devenim maeștri zen, și că asta e o prostie cât casa.
A spus că ar vrea să fie ca noi, la început de drum.
- Poate socotiți că sunteți niște mere verzi care atârnă în copac,
așteptând să se coacă, pentru a deveni fiecare un Buddha, a zis,
dar cred că sunteți deja copți, deja Buddha perfecți, gata să fiți
culeși.

*

Odată, la o prelegere, Suzuki Roshi a spus :
- Iadul nu e pedeapsă, e antrenament.

*

În cea de-a patra zi a unui sesshin, pe când ședeam cu
picioarele durându-ne, cu spatele înțepenit, plini de speranțe
și de îndoieli dacă merită să răbdăm toate astea, Suzuki Roshi
și-a început prelegerea vorbind rar :
- Problemele pe care le aveți acum …
Și noi eram siguri că o să spună “vor trece”.
- … vor continua câte zile mai aveți de trăit, a încheiat el.
Felul în care a spus-o ne-a făcut pe toți să râdem.

*

Într-o dimineață, la Haiku Zendo din Los Altos, un grup
ședea la masa cu micul dejun, bând cafea, și un
învățăcel l-a întrebat pe Suzuki Roshi :
- Ce este iadul ?
- Iadul este să trebuiască să citești cu voce tare în
engleză, a răspuns el.

*

Într-o zi, pe când pregăteam pentru tipar o transcriere
a primei prelegeri pe care o ținuse Suzuki Roshi despre
Sandokai, am dat peste expresia “lucrurile, așa cum este”.
L-am întrebat dacă nu voia să spună “lucrurile, așa cum sunt”,
care mi se părea mai corect gramatical.
- Nu, a zis el, ce voiam să spun este “lucrurile, așa cum este”.


Glosar:

- băț – Fie bățul învățătorului (nyoi), un băț scurt și arcuit pe care îl poartă învățătorul în situații protocolare, fie unul plat cu mâner rotunjit.

- buddha (S) – O făptură trezită la viață, cu referire atât la persoanele istorice și mitice, ca Buddha Shakyamuni, cât și la realitatea absolută, trezită la viață.

- ceremonia ceaiului (cha-no-yu) - Metodă protocolară, estetică, de preparare și de servire a ceaiului, care a apărut în Japonia prin secolul al XVI-lea.

dharma (S) – Învățătura, adevărul ori realitatea care este învățată și calea de abordare a acelui adevăr.

- dokusan (J) – O convorbire particulară oficială cu un învățător, termenul din zen-ul soto.

- minte de maimuță – Minte îngustă, mai ales atunci când sare de la un lucru la altul, ca o maimuță de pe o creangă pe alta.

- minte mare – Termen folosit de Suzuki pentru mintea de tip buddha, sau mintea care cuprinde totul, în comparație cu mintea mică, mărginită de discriminare și de ideile despre sine.

- nirvana (S) – În budismul timpuriu, încetarea oricărei suferințe. În zen, nirvana este percepută ca absolut nedespărțită de viața de fiecare zi și de ciclurile lumești ale suferinței.

- okesa (J) - Veșmântul exterior, alcătuit din bucăți, pe care îl poartă în mod tradițional un călugăr budist.

- practică – Expresia zazen-ului în viața de toate zilele.

- roshi (J) – “Bătrân învățător venerabil”, titlu respectuos pentru un preot sau un maestru zen. Începând cu 1966, lui Shunryu Suzuki i se spunea de obicei Suzuki Roshi. Înainte era numit de obicei Suzuki Sensei sau Reverendul Suzuki.

- sensei (J) – Titlul folosit pentru învățători și doctori, uneori și pentru preoți și alte persoane respectate.

- sesshin (J) – Perioadă de izolare pentru concentrare pe zazen, de una ori mai multe zile, de obicei 5 sau 7.

- shosan (J) – Ceremonie oficială de întrebări și răspunsuri.

- sumi-e (J) – Pictură japoneză făcută cu pensulă și tuș.

- sutra (S) – Discursuri ale lui Buddha, vechi scrieri budiste ori scripturi care se psalmodiază.

- tatami (J) – Rogojini japoneze de paie, rigide, cu grosime de circa șase centimentri, lățime de un metru și lungime de doi metri.

- vid - Termen care desemnează adevărata natură relativă, interconectată, pe care o au toate, unde nimic nu are natură ori existență separată, stabilită, inerentă.

- zazen (J) – Meditație zen, meditație în poziția șezând. De obicei se face șezând cu picioarele încrucișate pe o pernă, dar se poate face și pe scaun, în mers, psalmodiind ori în timpul oricărei activități. În zazen așezat practicantul șade drept și nemișcat, cu ochii pe jumătate închiși, își urmărește respirația, numără de la unu la zece pe respirație, se concentrează pe partea inferioară a abdomenului, sau pe o mantra, sau pe un koan (întrebare zen), ori “pur și simplu șade” și își lasă gândurile să vină și să plece, fără să se agațe de ele.

- zen (J) - Școală budistă apărută în China, care pune accentul pe zazen, inspirația directă și trăirea reală a adevărului budist în activitatea de zi cu zi.

- zen rinzai (J) – Una dintre cele două principale secte zen.

- zen soto (J) – Una dintre cele două principale secte zen, care pune accentul pe “simpla ședere” – sau meditația tăcută pentru iluminare – și aplicațiile ei în activitatea de fiecare zi; secta lui Shunryu Suzuki.

- zendo (J) – Sală de meditație zen, sala de zazen.


* ZEN Aici și Acum; Învățăturile lui Shunryu Suzuki; Editura Humanitas; București; 2010.
* Traducere din limba engleză de Dana-Ligia Ilin.

** SHUNRYU SUZUKI (1904-1971) a fost unul dintre cei mai influenți maeștri spirituali ai sec. XX,
care a popularizat budismul zen în America. Preot japonez zen din școala soto, a predat în
Statele Unite din 1959 până la moarte. A fondat San Francisco Zen Center și
Tassajara Zen Mountain Center. Este autorul influentei Zen Mind, Beginner` Mind (1970), o
compilație a prelegerilor pe care le-a ținut la Zen Center din Los Altos, California, considerată
o lucrare clasică în domeniul spiritualității.