În codrul cu-al său freamăt înăbușit,
Cu păsări de cântec cu glasul naturii,
Cu acordurile frunzelor ce-s aluminit,
Ce ne-ncântă muzica a codrului vieții,
Și-a eternității.

Râul fin cu apa și valuri melodioase,
Razele soarelui adânc pătrunde,
Pentru ramurile codrului par tăioase,
De alenul apei dulci, ce depinde
De orișiunde.

Sara nopții albastre cu stele,
Cerul pare ca și-n povești,
De vorbesc chiar și animalele,
Totu-i basm ca să iubești,
Codrul ce-l privești.

Pescărușul albastru și lastunul de mal,
Ciripește lin, de inima ți-o îmblânzește,
Vizuini mici și strâmte pe râu la mal,
Cu peisaj într-un tablou de poveste,
Dăruind dragoste.

( 2010, 03 decembrie )