de mine când te sprijini abia că mă mai țin
anii-au trecut și-mi pare că-nmugurește cârja
doar astfel cumpănită inimii te-nchini
pășind atentă printre limbi de greieri

ar fi putut să-mi crească din vene maci aprinși
culorile mințindu-ți buchetul de mireasă
și lepădându-ți voalul să-mi propui
un chip eu pentru care să uit orice icoană

dar peste spicele încă pe câmp a nins
și din fântâni stinghere scoți boabe-n loc de apă

hei greieri muți și mulți cum ați căzut în cerul
amăgitor și leneș ca o cafea de grâu