Foetușii sug Calea Laptelui prin placentă
și ochiul scoborât în furnică mușcă o culoare nouă,
pupila e un calcan cu solzii de mentă,
prin care mâinile au frânt un luceafăr în două.

Cangurele încălțat în gastrulă și mănușe
fierbe, saltul moșilor pe încheietura fragilă,
ca un strujean de porumb, cu glezna-n pănușe,
și cu stropirea stelelor cunoaște apropierea tactilă...

din pământ, șoldul crăcănat în vitrină
de cer, pântecul ca un ou și-l plimbă,
să lepede sămânța ce n-are nici o vină