am prins în mâini o clipă chipul din oglindă
și fața mi-am lipit de fața sa ca de-un întreg
clepsidră care curge-n două sensuri simultan
fiind prea târziu nisipul jumătăților să înțeleg

de-o parte-un fel de lipsă celălalt însuflețit
strigă pe nume de botez sfinții din calendar
în primul piept smerenia acestei inimi-umbră
încremenește celuilalt în vene sângele barbar

deprins devreme cu o scriere întortocheată
cu mâna goală pot ucide orice gând otrăvitor
dintr-o mișcare pot tăia în două chiar și piatră
căci limba-ntrece-n agerime cuțitele de abator

astfel toți munții mi-i răstorn din când în când
mi-e frig de stau
mă uit de beau
atât aș vrea să înțeleg
care e chipul ce-mi lipsește
ce animal am fost când mă credeam dar nu eram
întreg