***
ți-aduci aminte: în puloverul acela
amândoi încăpeam.
și frigul parcă mirosea a moarte.
degeaba, de-ai dracu', emanam căldură
cât pentru două vieți.

începuse ninsoarea. tremuram de-atâta alb,
deși păream inocenți, ca două lămâi
înaintea stoarcerii complete.
cum să te mai întorci la bucuriile simple,
cu-atâta pustiu al singurătății în doi?

***
un cuib nu se construiește pe o creangă fragilă.
sufletul e cel mai solid fundament.