Dați buchetele miresei
Să le pună undeva
Toată viața alergăm în jurul mesei,
Să ne cadă și nouă ceva!

Că de când aștept o nuntă
Și căciula mi-a albit
Iar mireasa e căruntă
Și sătulă de pețit

Deschideți umbrelele că plouă
Nu aici, că suntem în salon
V-am citit pe fețele-amândouă
Ca o stofă veche de melon

De plafon atârnă-un candelabru
Ce se-aprinde cu parcimonie
Cine-i domnu-acela în cinabru
Absent, de la ceremonie?

- Pune domnule în colț cutia
De cadouri că ne-ncurcă
Nu acolo unde e mumia
Care dă cu telefonu-n furcă!

Ce frumoși sunt mirii amândoi
Și zâmbesc c-un aer oarecare
Drept e ca să ducă ei în doi
Ce n-a putut să ducă fiecare?

Multora sacoșele le-atârnă
pe sub haine. Nu mă mai surprinde
Câte bancuri spune aia cârnă
Și la care nimeni nu se prinde;

Mirii stau pe scaun țepeni
Mai blazați decât acum un ceas
Parcă-s niște hoți de pepeni,
Ea, își vâră degetul în nas;

Cântă muzica și, strâmbă
Cum deschide soacra sârba
Un gitan cântă din drâmbă
Iar un altul dintr-un hârb, a

Meșterit vreo două tobe
Capul lui plin de idei
Și aduse pentru probe,
Bate... până ies scântei!

În zadar priviți la miri
Că le-a pus soarta căpestre
Se bat socrii din priviri
Și se-njură-n gând de zestre!

În sfârșit se pune masa
Și ne vin bucatele la nas
Cu mirosul care umple casa
Și lipsește... cât a mai rămas!

Bate vânt de Himalaya
Prin sarmale și pilaf,
Mirii părăsesc odaia
Și se duc la cinematograf!