m-am întâlnit cu amicul de vizavi,
era plimbăreț și foarte zglobiu.
l-am întrebat unde-a găsit zâmbetul acela
de pe fața lui ce radia,
a-și căuta și eu,
dar să nu fie prea scump,
sunt săracă cu sufletul și inima-mi fierbe-n
sângele hain de la tine,
ochii se scaldă-n lacrimi mereu
ce niciodată nu curg dar sunt vizibile.
fața albă și trasă,
caută cu ochii mereu privirea ta.
dar,bine vecine,voi găsi și eu
drumul rătăcitor spre fericire,
dar spune-mi,
spre ce drum,oare,trebuie să merg?
pe unde-a luat-o?