Soția mea e bunătatea dispersată-n casă,
Gospodina ideală ce vrăjește o masă,
Doar din iubire pune soțului totul pe tavă,
Sau vulcanul efervescent ce împrăștie lavă.

Soția mea e corola de lumini din curcubeu,
E dulce-a amforă a fericirii noastre sacre,
Cu lacrimi ea stinge scânteile din vorbe mereu,
De pe ale tandreții piscuri sau abisuri acre.